Al meu esti

Te-aș săruta atât de tare încât nu ar mai rămâne nimic din tine. Tu m-ai izbi de perete, mi-a lua fața în mâini, ți-ai lipi fruntea de a mea și m-ai face să tânjesc după buzele tale atât de perfect definite. Apoi cu degetele tale lungi mi-ai desena conturul feței. Frunte, ochi, obraji, bărbie și ai aluneca în jos, dar, în loc să cobori mai departe, mă faci să aștept și mă strângi de gât, dar nu cu forță, ci doar cât să îmi iasă un oftat. Un oftat de „te vreau acum, aici”. Apoi continui coborârea, îmi desenezi pe spate linii, și culori și vise pierdute.

Nu știu cum rezist jocului tău, dar mă las pradă momentului și aștept. Mă întorci cu fața spre perete, îmi dai parul într-o parte și îți afunzi fața în el. Eu îmi las capul pe spate și îți caut buzele. Tu mă împingi și mai tare și îmi spui în șoapte „nu-i momentul acum, ai răbdare”. Încerc. Dar când îmi alunecă bretelele rochiei deja îmi dau ochii peste cap. Mâinile tale se joacă în continuare pe spatele meu acum gol. Rochia s-a oprit chiar deasupra gropițelor din șoldurile mele. Îmi săruți încet, parcă șoptit, ambii umeri, cobori în jos la fel de încet până ajungi la rochie și o dai ușor jos cu mâinile. Gura ta, tatuaj pe pielea mea.

Și visul se oprește aici. Pentru azi. Dar poate mâine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s