Pentru totdeauna

Rochia e acum pe podea. Noi suntem față în față, eu în picioare, rezemată de perete. Tu în genunchi în fața mea. Îmi urci piciorul pe umărul tău și te ridici cu mine. Nu știu de unde îți găsești forța, căci eu sunt atât de moale în fața ta. Îmi ridici și celalalt picior pe umăr și mă săruți cum nu a mai făcut-o nimeni niciodată. Dacă eram în pat, mă puneai să mușc din pernă ca să nu audă vecinii gemetele. Dar noi în pat dormim, dragostea o scriem pe pereți, pe covor, pe canapea, pe masa din bucătărie. Ai terminat. Și am terminat. Mă lași să alunec pe corpul tău, până când fețele ni se întâlnesc iar. Și acum nu mă mai lași să aștept. Mă săruți până îmi pierd mințile și nu mai știu nici cum mă cheamă. Sau cum te cheamă. Pui în sărut toate nopțile pierdute, toate mângâierile nedate, toată vara și toate țipetele. 

Mă trezesc. Mă întorc pe-o parte în pat și te strâng în brațe. Ești al meu acum. Pentru toată viața.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s